M-am trezit de dimineata destul de ametit, poate din cauza E-urilor pe care zi de zi le ingurgitez sau poate ca uneori starea de lehamite se manifesta si asa.
Ma bucur macar ca e atat de toamna afara, cum nu a mai fost de multa vreme: sa ploua dezordonat, si crengile sa se zvarcoleasca in durerea asta tranformatoare.
Azi nu merg la birou asa ca o sa stau bine mersi acasa. Vorba cantecului "nu am chef azi..."
Noroc ca este foarte toamna si eu ma simt foarte comod: cald, ceai, melancolie de grad 4.
PS: sucul de rosii s-a racit in sticle. A iesit cam sarat.
Nu amar.