Internetul

Unii, mai religiosi si cu ochiul in Biblie si cele care se petrec, spun ca hidra cu multele ei tentacule care va inghitii omenirea dinainte de sfarsitul ei. Sau ceva de genul asta.
Altii zic ca e dracul gol.

Unii zic ca e un lucru bun, ca oamenii sunt mai aproape unii de alti, desi tot la distanta sunt si, in cele mai multe cazuri, chiar daca nu se intalnesc niciodata in lumea reala, tot aduce lucruri bune.

Pe unii ii ajuta la destresare manuala. Pe altii la imbogatire, iar pe altii ii saraceste. Unii creeaza, altii distrug.

Mai sunt unii care nu au auzit de el niciodata, si altii care l-au folosit de cateva ori in viata lor, nu ca nu ar stii ci pentru ca nu au voie de la guvernul tarii lor.

Pentru mine, nimic nu reprezinta mai bine internetul, decat o pagina goala.

Bucurati-va de internet cat ne mai lasa si pe noi sa ne exprimam liberi. Cine? Guvernul tarii noastre, desigur.

Traditiile se mostenesc, nu se importa

Azi am facut suc de rosii. Ma rog, la momentul acesta, le-am pus la fiert. Cu sare.
Am cumparat rosii cu 0,80 lei kilogramul (da, ati citit bine! - desigur pentru gatit, dar in stare mai mult decat acceptabila - pe alocuri crapate), in conditiile in care comerciantii abia abia au lasat preturile la 2,5-3 lei kg, dupa ce au vazut ca romanii nostrii nu se inghesuie sa dea intre 1 euro si 1,5 euro per kilogram.

Am curatat bine rosiile de coaja si de ce defectiuni tehnice naturale sau capatate prin actiuni mecanice mai aveau si le-am bagat in robotul de bucatarie.
In maxim 15 de minute, 6 kile de rosii erau deja in oala pe aragaz, puse la fiert.

Si mi-am amintit cum bunica, Dumnezeu s-o ierte, statea mult mai mult (si ce-i drept pentru mai multe rosii) sa le dea prin masina de tocat carne (impropriu zis de tocat carne, ca inainte de '89, toca orice numai carne mai nu ;) ) sau pe razatoare.

Constat ca tot ce facea bunica sau mama, tata - imi placeau sau nu la vremea aceea acele actiuni, eu le repet aproape in cel mai mic detaliu in prezent.

De ce?
- Pentru ca asa am invatat sa le fac. Si pentru ca ii iubesc pe cei din familia mea, le voi face la fel ca si ei, ca sa imi amintesc de fiecare data de ei.
- Pentru ca imi creez o identitate comuna cu familia mea. Cu poporul din care ma trag si care are astfel de obiceiuri (prietenii de prin metorpolele lumii - care si-au luat talpasita de pe aici - mi-au spus ca sunt priviti tare ciudat de prietenii lor straini de astfel de obiceiuri - atunci cand incep sa faca indeplineasca de activitati).

Nu ai cum sa intelegi un obicei, o traditie care nu face front comun cu tine, cu inima, cu sufletul, cu amintirile tale.
Asa cum noi pretindem ca intelegem anumite obiceiuri gen Halloween si il imitam intr-un mod grotesco-comic (scuzati rahatofonia).

Bunicii mele ii lua mult timp sa faca ceea ce eu azi realizez cu ajutorul tehnologiei de ultima ora, secunda, moment - chiar neinventata.
Astfel ca, in timpul vietii ei, bunica a invatat sa faca putine lucruri.
Dar ceea ce a invatat - a stiut sa faca excelent.

Ma uit la televizor -1-

De fapt, nu, nu ma prea uit la televizor. Dar o sa fiu mai atent de acum incolo la mizeriile cu care vor sa ne hraneasca cei care doresc sa faca ei jocurile in tara asta. O sa ajungem cu subiectul si la ei.

Azi, 18 octombrie 2010, am ajuns acasa: aveam de multa vreme ideea acestui blog-jurnal online, dar tot timpul am amanat [amanarea este una dintre uneltele diavolului - si nu o spun intr-un mod ortodoxo-religioso-pocaito-etc - ci doar ca pe un aspect pe care l-am testat pe propria piele de sute, mii de ori pana am inteles asta] si m-am apucat de ceea ce se va vedea de azi incolo aici. Asa ca, pentru a incepe cu prezentul si ca sa vedem daca principiul de mai sus cu "ni se livreaza rahat la televizor si noi il inghitim de bunavoie" am ales un program la intamplare, cu ochii larg... in alta parte ;).

S-a nimerit sa fie Antena 1 cu Acces Di(n)rect - vorba Carcotasilor. Unde tema principala era sarbatorirea micutului nevestei lui Prigoana - nu ma intereseaza cum o cheama. (Bahmuteanu - mi-am amintit). Emisiunea  s-a derulat vreme de minute bune cu interviu despre ce si cum si vai si ce frumos si ce minunat si ce actrita a angajat si o pipaie ca ii place bla bla bla. Fericire mare in toata emisiunea la toti invotatii, moderatorii si spectatorii din platou.

Asta in timp ce multi alti copii din tara asta nu au ce manca, cu ce se incalta, nu au cum merge la scoala.

Dar e mai important un singur copil, al unuia dintre cei care manevreaza si [crede ca] se joaca cu destinele tarii, al unui care zi de zi fura de pe strazile Bucurestiului banii celor care CHIAR NU AU unde sa isi parcheze masinile. Si multe altele.

Butonez:

- showuri de tot plansul care nu dezvolta neuronii ci grosolonia;

- telenovele siropoase care instiga la ranchiuna, barfa, rautate;

- stiri si filme violente.

Asta la ora 18:00. In ajunul serii cand toti romanii sunt acasa.

PS: Ha! pe 18, la ora 18. Frumos :P

Inceteaza sa mai fii ignorant si indiferent

Ignoranta este una dintre bolile grele pe care o poate avea constiinta umana. "Somnul ratiunii naste monstrii" - spunea Francisco Goya, pe buna dreptate: e ca atunci cand, mergand in gradina, crezand ca buruienile, o data ignorate vor disparea.

Nimic mai gresit!

Daca nu iei atitudine, daca nu actionezi, frumoasa ta gradina se va transforma intr-un teren viran. Pe care altii il vor trata ca atare si pe care s-ar putea sa-l foloseasca drept groapa de gunoi.

Exact lucrul acesta se petrece cu Romania - tara in care traim zi de zi. Continuam sa ignoram sa plasam acel "tot e bine, e bine si-asa.." si alte ineptii inventate de cei indiferenti, ignoranti, rai si lenesi.

Nu aceasta este solutia. Atata timp cat nu iei o atitudine corecta, divin inspirata, armonioasa in indreptarea raului si eliminarea, stoparea raului, vei contribui din plin la propagarea lui.

A stopa compromisul, a smulge buruiana din radacina - inseamna a-ti cladi o constiinta curata, un suflet pur, neintinat.

Poate ca stramosii nostrii, dacii, au fost: drepti, corecti, viteji; poate, nu stiu - istoria si istoricii m-au mintit de prea multe ori ca sa mai cred in ei.
Important este prezentul si ce facem noi ACUM, AICI, din noi, cu noi, pentru noi si tara aceasta, calitatile pe care le descoperim, le cladim acum - asta conteaza!

un roman oarecare