Am cumparat rosii cu 0,80 lei kilogramul (da, ati citit bine! - desigur pentru gatit, dar in stare mai mult decat acceptabila - pe alocuri crapate), in conditiile in care comerciantii abia abia au lasat preturile la 2,5-3 lei kg, dupa ce au vazut ca romanii nostrii nu se inghesuie sa dea intre 1 euro si 1,5 euro per kilogram.
In maxim 15 de minute, 6 kile de rosii erau deja in oala pe aragaz, puse la fiert.
Si mi-am amintit cum bunica, Dumnezeu s-o ierte, statea mult mai mult (si ce-i drept pentru mai multe rosii) sa le dea prin masina de tocat carne (impropriu zis de tocat carne, ca inainte de '89, toca orice numai carne mai nu ;) ) sau pe razatoare.
Constat ca tot ce facea bunica sau mama, tata - imi placeau sau nu la vremea aceea acele actiuni, eu le repet aproape in cel mai mic detaliu in prezent.
De ce?
- Pentru ca asa am invatat sa le fac. Si pentru ca ii iubesc pe cei din familia mea, le voi face la fel ca si ei, ca sa imi amintesc de fiecare data de ei.
- Pentru ca imi creez o identitate comuna cu familia mea. Cu poporul din care ma trag si care are astfel de obiceiuri (prietenii de prin metorpolele lumii - care si-au luat talpasita de pe aici - mi-au spus ca sunt priviti tare ciudat de prietenii lor straini de astfel de obiceiuri - atunci cand incep sa faca indeplineasca de activitati).
Nu ai cum sa intelegi un obicei, o traditie care nu face front comun cu tine, cu inima, cu sufletul, cu amintirile tale.
Asa cum noi pretindem ca intelegem anumite obiceiuri gen Halloween si il imitam intr-un mod grotesco-comic (scuzati rahatofonia).
Bunicii mele ii lua mult timp sa faca ceea ce eu azi realizez cu ajutorul tehnologiei de ultima ora, secunda, moment - chiar neinventata.
Astfel ca, in timpul vietii ei, bunica a invatat sa faca putine lucruri.
Dar ceea ce a invatat - a stiut sa faca excelent.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu